Arhiva

Archive for Octombrie 2010

Speranta

12 Octombrie 2010 3 comentarii

Speranta nu este decat un sarlatan care ne inseala neincetat; si pentru mine fericirea n-a inceput decat atunci cand am pierdut speranta. As pune bucuros pe poarta paradisului versurile pe care Dante le-a pus pe poarta infernului: “Lasati orice speranta, voi care intrati”

 

 

Fascinandu-ma oarecum insemnatatea  acestui termen – speranta, am rasfoit cateva aforisme, citate, texte si articole privind semnificatia lui si m-am oprit asupra scurtei descrieri  a lui Nicolas Chamfort. Majoritatea filozofilor si nu numai, descriu si denumesc speranta ca pe o stare de bine, ce duce catre un efect pozitiv, optimist si fericit pana la urma. Deja cliseul arhicunoscut cu “speranta moare ultima” a devenit oarecum o standardizare a acestor trairi care rezuma speranta de altfel.

Deopotriva Chamfort vede speranta ca pe un “sarlatan care ne inseala neincetat”, ca pe o stare ce odata incheiata, va da curs fericirii, instalarii acesteia.

Tind sa inteleg acest termen ca pe o stare unica, nedefinita de altfel. O stare ce se transpune atat in suflet cat si in mintea, in creierul  uman. Diferita de celelalte trairi cum ar fi sentimentele, afectele sau emotiile, speranta este creata voluntar, voit si indusa de creier asa cum doreste acesta. Credinta in ceva anume, gandurile focalizate si indreptate catre acel ceva cu atata staruninta si vointa, incat speranta ia nastere in sufletul si mintea noastra, ea fiind un amalgam de trairi de altfel: agitatie, disperare, nesiguranta, intristare, iluzie, dezamagire, bucurie s.a.m.d., care nu lasa loc decat de incertitudine si nefericire deopotriva. Chamfort ma duce catre aceasta zona si tind sa imi insusesc cuvintele expuse de catre el. Luand fiecare dintre noi, o situatie practica si veritabila din viata noastra, ne dam seama cum din momentul in care s-a instalat rezultatul pozitiv sau negativ, speranta a disparut, ea a avut rolul sa hraneasca aceasta stare de asteptare, sa o mentina vie si intr-un permanent disconfort. Din momentul in care ea a disparut, s-a instalat linistea, pentru Chamfort chiar fericirea.

Ea isi aduce aportul si beneficiile de a ne intari convingerile si credinta in ceea ce dorim sa se realizeze in viata noastra sau a celorlati, insa efectul benefic si scopul ei principal survin doar in momentul cand ea de fapt va fi eliminata, cand ea de fapt va muri. Aici, consider, ca atunci cand speranta moare ultima, de fapt fericirea isi face aparitia.

Poate ca fiecare dintre noi cunoastem acest aspect mai mult sau mai putin, dar nu am stat niciodata sa il analizam indeaproape si sa realizam ca speranta este de fapt opusul sperantei… La prima “citire” a acestei contradictii ne inducem ideea de absurditate, insa la o analiza indeaproape unde fiecare dintre noi sa isi implice si sufletul in aceasta, vom observa ca de fapt  speranta trebuie sa moara pentru a ajunge acolo unde “speram” de altfel.

In multe cazuri anumite idei, preluate si analizate, devenite cugetari, aforisme sau pur si simplu clisee, la o analiza interioara mai indeaproape termenul este definit prin contradictia cu imaginea sa, ca intr-o oglinda sparta, ca intr-un fenomen de refractie, unde imaginea nu este reflectata si nu ajunge in acelasi punct (ca in cazul fenomenului de reflectie), ci patrunde spatiul de separare si ajunge in punctul opus, dar la o distanta egala cu cea din punctul initial, fiind de fapt identica cu initiala, opusa doar prin situarea acesteia si capatand o conotatie diferita, dar avand la baza aceeasi semnificatie de altfel.

Ma intorc si recitesc fraza ce am exemplificat-o mai sus si ma gandesc ca poate numai eu o sa inteleg ceea ce am vrut sa expim, insa principalul mesaj este ca speranta este oarecum opusul a ceea ce credem noi ca ea semnifica pentru noi sau pentru ceilalti: aici intelegand acceptiunea termenului, descrirea lui si tot ce reprezinta el, si real in viata noastra, cam la fel cum a definit-o si Nicolas Chamfort, iar pentru cei care vor sa imbratiseze fericirea trebuie sa “lase speranta”. Astfel ca, lasati speranta sa moara si pastrati-o vie doar pana cand simtiti ca este momentul sa ii dati drumul…

Categorii:Franturi
%d blogeri au apreciat asta: