Prima pagină > Banal > Ce n-as da sa fiu copil din nou…

Ce n-as da sa fiu copil din nou…

Ce n-as da sa fiu din nou copil…

Cred ca fiecare dintre noi a rostit aceste cuvinte macar o data in viata lui si in acele momente si-a trecut ca un film vechi, printr-o succesiune de imagini mai mult sau mai putin reusite, revenind chiar aleatoriu, imagini din copilarie, preadolescenta, adolescenta sau chiar tinerete, si oftam incet, cu un zambet un pic ridicat pe unul din colturile gurii, zambet care ne duce inapoi si clipim pt o secunda, lipindu-ne parca pleoapa greoaie de genele de jos ale ochiului “umflat” in lacrimi fericite de amintiri…

Tot ce imi doream atunci era sa cresc, sa ma fac mare, sa pot face anumite lucruri pe care parca am asteptat atat de mult sa le fac. De ce ma grabeam atat sa cresc, nu stiu… Clipesc acum greoi aducandu-mi aminte de toate jocurile preadolescentei cand iti apareau primii fluturasi si cand simteai ca lumea e a ta, doar la o simpla intalnire a privirilor, sau ca viata e in mainile tale si poti face orice in lumea asta, in perioada adolescentei cand cunosteai cu adevarat fiorii dragostei si nebuniei de a te indragosti pentru prima data. Zambesc acum cu coltul drept al gurii, ridicat, aducandu-mi aminte de jocurile de litere ale numelor celor doi protaginisti ai romantei, pentru a calcula procentul iubirii innascute sau jocurile de intrebari si raspunsuri ce defineau asa numitele caietele de amintiri…cine nu a avut in viata ei/lui un caiet de amintiri?…acum zambesc cu ambele colturi ale gurii, ridicate…Cine nu a avut lumea la picioare in prima noapte cand a plutit la un simplu sarut sau o simpla mangaiere, la un simplu te iubesc, venit din inima si fara a cere nimic in schimb? Cine nu a zburat cu adevarat la prima noapte de dragoste si a te iubescului in toata puterea lui…?

De ce ne grabim sa crestem si sa avem totul? La ce ne trebuie totul, cand de fapt nu mai avem acea inocenta si acea nebunie in noi, nu mai reusim sa ne bucuram de lucrurile mici si de nimicul vietii…? Poate ca fiecare etapa a vietii isi are rostul ei si poate ca important este asa cum spunea o vorba inteleapta: sa nu te incapatanezi sa ramai prea mult intr-o etapa a vietii tale, pentru ca risti sa pierzi prezentul si viitorul si mai ales viata in adevaratul ei sens. Poate…

Imi aduc aminte insa, cand aveam 17 ani, ca imi spuneam in repetate randuri, robotizat de altfel, ca acesti ani sunt cei mai frumosi si nu o sa ii mai intalnesc niciodata, si ca trebuie sa-i traiesc cat mai frumos si sa mi aduc aminte mereu. Mecanic si ghidata dupa ceea ce auzeam si eu “prin batrani” asa am facut si in sufletul meu aceasta varsta a ramas varsta mea de aur…Iar daca ar fi sa ma intorc in timp, as face aceleasi lucruri si as trece prin viata la fel pas cu pas, firicel de praf cu firicel de praf, sutime de secunda cu sutime de secunda…N-as schimba nimic, nu mi-as lua nimic din experienta acumulata sau sufletul matur si intelept, nici macar o camera digitala :-)), as pastra totul in sufletul meu asa cum imi aduc aminte si acum, pentru ca aceasta este valoarea vietii mele: sufletul plin de amintiri, plin de o viata frumoasa si plin de o viata asa cum e ea, cu bune si rele…

Ce n-as da sa fiu din nou copil, insa doar in suflet si numai acolo… 🙂



Anunțuri
Categorii:Banal
  1. 15 Septembrie 2010 la 6:07 am

    Da, este cea mai frumoasa perioada a vietii dar la fel, fiecare perioada are frumusetea ei.
    Cred ca tanjim in clipele de amintiri, la simplitatea vietii unde fiecare grija era locul de joaca si jucariile. Lipsa de griji, lipsa de stres si lipsa de umblatura dupa lucruri mature!
    Totul a fost frumos, totul ar trebui sa fie frumos iar pentru viitor, sigur va fi frumos cand o sa treaca…

    • 15 Septembrie 2010 la 8:00 am

      Tanjim doar dupa ceea ce iubim si dupa ceea ne implineste sufletul…
      Da, ai dreptate, fiecare perioada are frumusetea ei, iar in viitor sa reusim sa fim macar pe un sfert intelepti pe cat eram cand eram copii :). Multumesc pentru feedback 🙂

  2. Eva
    15 Septembrie 2010 la 7:15 am

    Draga Hope, parca mi-as gasi in tine unul din sufletele mele pereche 🙂 Si eu am invatat sa apreciez fiecare etapa, chiar daca uneori asa as vrea sa ma grabesc din cele dificile…

    Si noua ne ziceau profii la liceu sa ne bucuram de anii nostri – iar eu am incercat, ca si tine, sa ii ascult. Si, tot ca tine, imi aduc aminte cu drag si bucurie de aceasta perioada traita constient – adica traita din plin pentru ca am vrut sa o traiesc…

    Copil eu nu doar as vrea sa fiu – dar simt ca am si ramas. Ceva in sufletul meu viseaza, indrazneste, iubeste, este naiv si jucaus ca un copil – mi-am propus sa-l pastrez si el a fost de acord 🙂

    Este o carte foarte interesanta „Growing Young” – care vorbeste despre faptul ca noi nu am fost facuti sa devenim adulti, ci sa dezvoltam o viata trasaturile copilului din noi – creativitatea, explorarea, dansul, joaca, gandirea, etc.

    • 15 Septembrie 2010 la 8:10 am

      Draga Eva, in primul rand vreau sa iti multumesc pentru feedback-urile primite! Iti apreciez foarte mult opiniile si concluziile!
      Am rasfoit si eu prin blogul tau si ce e drept, este ca m-am regasit si eu printre multe teme si idei, probabil ca reusim sa vedem un pic mai profund ceea ce ne inconjoara, decat ceilalti. Spun de multe ori, ca intr-adevar ne-am robotizat si am uitat sa ne vedem prin proprii ochi, sa ne cunoastem noi pe noi, sa ne bucuram de viata, sa traim la naiba, am uitat si putini mai sunt oamenii care o fac..Cand aduci in fata anumite aspecte sensibile, ce trec prin filtrul personal al fiecaruia dintre noi, trezeste ceva, sensibilizeaza o parte din fiecare dintre noi, asemenea unui reflex mai mult sau mai putin conditionat, insa cand vezi ca e doar atat, e trist…Si continui sa te exprimi, sa spui, sa zici, sa incerci sa aduci din sufletul tau si celorlalti si te izbesti de ziduri, de duritate, de indiferenta, de o realitate crunta, in care toate sunt doar niste copilarii, niste trairi stupide si jenante la un moment dat (privite prin ochii celorlalti).
      Dar asa cum ai spus si tu si eu, copil trebuie sa fim noi si doar atat, si nimeni din exterior nu ne poate lua asta dinautrul nostru!

      Multumesc pentru recomandare, am sa caut cartea, este cumva din literatura universala? o sa o caut pe net, sa vad ce autor are, poate o gasesc in engleza, banuiesc ca e in engleza…

      Multumesc inca o data pentru toate feedback-urile, le-am citit, am sa iti raspund la fiecare dintre ele, timpul nu mi-a permis 🙂
      Mult succes!

  3. Eva
    15 Septembrie 2010 la 6:09 pm

    Cu placere, Hope 🙂 Eu am ajuns sa traiesc atat de mult cu ‘capul in nori’ incat cred ca instinctiv sar peste zidurile din calea mea – si cand ma izbesc totusi de vreunul, imi e, recunosc, foarte neplacut… Nu-mi place sa ma aduca nimeni cu picioarele pe pamant – mai ales pe pamantul LUI! Eu sunt acum foarte posesiva si grijulie cu trairile mele, nu dau voie nimanui sa mi le considere aiureli si subiectivitati. Adica poate considera fiecare ce vrea, dar cand sunt tratata asa, iau distanta.

    Eu am luat cartea de aici:
    http://www.amazon.com/Growing-Young-Second-Ashley-Montagu/dp/089789166X/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1284534865&sr=1-1

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: