Prima pagină > Franturi > Eu si cu Mine

Eu si cu Mine

Voi aborda un subiect sensibil si mult dezbatut de cand e omenirea. Un subiect care a ghidat si format de-alungul evolutiei intreaga omenire, care a condus si a manipulat intr-o oarecare masura fiinta umana, care a starnit controverse, reactii, pareri, a condus catre anumite moduri de viata si conceptii de viata, care s-a nascut din istorie si adevaruri dar si in acelasi timp din nimic: credinta.

Nu voi incerca sa creez eu o definite, nu voi incerca sa redau spusele altora, nu voi incerca sa o atest prin argumente si dovezile concrete si mai putin palpabile aduse in fata noastra de-alungul timpului, nu voi incerca sa transmit anumite mesaje si idei, nu voi incerca sa conving sau sa desfiintez anumite conceptii si judecati la urma urmei. Nu voi incerca sa fac nimic, ci doar sa simt si sa inteleg. Doua verbe ce se opun prin relationarea lor catre functiile si actiunea ce o au prin definitie: a simti=legata de afectivitate, o actiune ce nu poate fi masurata, relationata catre suflet, iar a intelege=o actiune ce duce catre procesul gandirii, implicit creierul, prin urmare relationata catre concret si masurabil, catre analiza si rezultat, efect. Simple cuvinte, simple actiuni, simple exemple spre a descrie conflictul ce se afla in fiecare dintre noi, conflictul ce persista in fiecare dintre noi de-alungul intregii vieti, conflict ce il stingem cateodata in favoarea uneia dintre cele doua dimensiuni date ca exemplu, sau dimportiva conflict ce se adanceste in noi, insa totusi tot in favoarea uneia dintre ele…

Suntem cuprinsi de De Ce-uri de la varsta prescolara, de cand incepem sa silabisim primele cuvinte, si le purtam cu noi toata viata. Incercam sa aflam raspunsuri, sa ne domolim foamea acesta a De Ce-urilor. Caracaterizati ca fiinte umane prin gandire, logica, simt si intelegere, construiti fiind pe principiul relativ simplu si acceptat: cauza-efect; ajunsi in punctul in care acest principiu, banal pana la urma, este desfiintat, atunci…atunci ne nascocim, ne nastem, ne cream credinta. Un reper in care ne gasim si regasim intelesurile, in care ne adancim, care de fapt ne ofera echilibrul interior. Desi, da, o sa veniti sa imi spuneti, ca te nasti intr-o credinta, esti crescut si indoctrinat intr-una, te dezvolti pe parcusul intregii vieti inca de la nastere intr-o credinta; eu vin si afirm, cu riscul de a crea o definitie implicita, ca aceea nu este credinta, este doar propagarea indirecta si directa a unor mesaje, conceptii, judecati chiar, ca spre exemplu asemenea normelor sociale pe care le asimilam incontinuu cu sau fara efort, vointa si accept. Credinta apare cu adevarat in momentul cand o cauti, in momentul cand o constientizezi, cand o asimilezi voit si mai ales o simti si o intelegi, tu cu tine si nimeni altcineva, nu societatea, nu istoria transmisa prin scris si oral, nu lacasurile culte, nimic, doar tu si cu tine.

Nu cred ca exista timp si resurse materiale sa isi exprime fiecare fiinta umana de pe planeta asta opinia sa in ceea ce priveste acest concept, fie ea ordinara, fie ea mai inteleapta, fie ea umila. Si nici nu cred ca e necesar…Totul este inauntrul nostru si as vrea sa aduc in vedere din nou una dintre vorbele celebre ale unui om de stiinta A. Einstein, care a sustinut ca, pe masura ce studia mai mult universul, pe atat de tare credea tot mai mult intr-o putere supranaturala:

Este posibil ca totul sa fie scris stiintific, dar nu ar avea sens, este ca si cum ai scrie o simfonie de Beethoven ca o variatie intre presiunile de unda. Cum s-ar descrie senzatia unui sarut sau „te iubesc” al unui copil?

Anunțuri
Categorii:Franturi
  1. Eva
    9 Septembrie 2010 la 11:11 am

    Sunt si eu de acord cu tine! Credinta este ceva atat de personal si de viu, de organic, incat se pierde esenta ei atunci cand o transpunem in canoane, reguli, religii. Eu am incercat sa fac asta si un timp a fost minunat, la inceput, cat inca totul era o descoperire – dar mai tarziu, cand am ales calea inimii mele, lucruri nespuse au luat locul celor invatate de la altii. O alta siguranta, alta iubire, alta deschidere. Nu e loc mai intelept decat insasi inima noastra. 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: