Prima pagină > Franturi > Eu si cu Tine

Eu si cu Tine

Prin natura noastra sociala, suntem construiti astfel incat sa ne dezvoltam si sa evoluam din punct de vedere psihic cu si prin ceilalti. Imaginea noastra raportata la/prin ceilalti poate fi redusa  la trei sintagme: ce cred ceilalti despre mine;  ce cred eu ca, ceilalti cred despre mine; ce cred eu despre mine. Prin aceste trei reprezentari pana la urma, consider ca evoluam in societate alaturi de ceilalti. Intodeauna mi-am adresat intrebarea: cum ar fi fara ceilalti? Cum ar fi sa incep sa traiesc singura si fara ceilalti?…

Ne formam si ne modelam dupa cei din jurul nostru, dupa familie in primul rand, fiind primul mediu in care ne nastem de altfel. Dupa care mediile se extind si devin tot mai diverse: cel al prietenilor, cunostintelor, colectivului de munca, dar mai ales cel intim, alaturi de partener. Cel din urma devine in final cel mai important si deopotriva decisiv in evolutia personala. De aceea orice ruptura, distantare, shimbare a mediului respectiv, aduce totodata o schimbare a sinelui si mai ales constientizarea ca eul nostru este format, dezvoltat si consolidat cu, datorita si mai ales prin ceilalti. Si aici ma intorc la cele trei sintagme, reducandu-le doar la una si cea mai importanta: ce cred eu despre mine?… Atunci ajungem sa ne cunoastem  prin proprii ochi, doar cand cu adevarat traim singuri si invatam sa traim singuri. Atunci ne gasim locul nostru, ne simtim propriul miros, ne auzim propriul sunet. Atunci reusim sa ne definim ca indivizi, ca unici, ca noi si atat…

Cea mai mare temere in sufletul si in viata fiecaruia dintre noi este sa nu fim singuri, devenind astfel un instinct al fiintei umane, asemenea trebuintei de afiliere si stima (definita stiintific), imediat deasupra celor fiziologice caracteristice si animalelor. Prin urmare devine o necesitate de convietuire, insa de ce? De ce atunci cand ramanem singuri, viata ne sperie si ne ingreuneaza traseul evolutiv? De ce, cand de fapt atunci reusim cu adevarat sa ne cunoastem pe noi insine, atunci reusim cu adevarat sa ne intelegem noi pe noi, atunci ne definim cu adevarat, atunci ne dezvoltam atat psihic cat si sipirtual la un nivel mai inalt, atunci vedem viata in toate aspectele ei…

Va invit asadar catre o mica incursiune in timp si in viata voastra, sa va punctati traseul pe segmentele in care ati reusit sa treceti prin viata cu adevarat singuri si pe segmentele in care ati convietuit in permanenta cu cineva. Si sa va intrebati: cand de fapt m-am regasit pe mine cu adevarat, cand de fapt am resusit sa fiu cu adevarat un sine, sa imi creez o individualitate, cand de fapt m-am definit in societate?…dar mai ales: stiu sa traiesc singur?

Anunțuri
Categorii:Franturi
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: