Prima pagină > Banal > Cateva secunde si atat…

Cateva secunde si atat…

Cand patul e inca cald, te trezeste asa subit  alarma telefonului si te smulge din visul atat de dulce. A sosit ora, trebuie sa te trezesti si sa te pregatesti pentru o noua zi. Asta am si facut, desi somnul ma tragea inapoi in pat, nedormind de ceva vreme sanatos, ma mai amageam cateva minute; dar hai inca 5 minute si uite asa am ajuns la o jumatate de ora in plus. Ma pregatesc pentru activitatile ce trebuie sa le desfasor (adica una la numar, dar suna mai interesant la plural) si cu o lene desavarsita ies din casa. Pe drum incep sa ma intristez si stresez  de treaba ce o aveam si merg cu un pas din ce in ce mai repejor, desi nu aveam nici o graba. O zi frumoasa, soare, lumea a iesit in parcuri si se simte inca mirosul marii, litoralul inca isi intindea aripile pana aproape de strada pe care mergeam si simteam efetiv in nari, gustul sarat al marii. Un sentiment minunat.

Ajung intr-un final la destinatie si rezolv o parte mica din treaba, mai nimic de fapt…Ma intristez cumplit, fiind ceva hotarator pentru  viitorul meu  si efectiv ma napadesc lacrimile pe strada. Incerc sa mi le inadus si reusesc  sa o fac in cateva secunde.

Mi se intampla de multe sa merg pe strada, mai ales cand sunt si in plimbare si sa imi treaca o mie si una de ganduri si sa ma gandesc la viata mea. Asta am facut si de aceasta data si gandurile negre si tulburatoare ma invadau. Grabesc pasul, sa ajung la urmatoarea destinatie (a, stai ca déjà sunt doua activitati, deci am avut dreptate sa folosesc pluralul), unde m-a pocnit ceva parca…Ceva ce ma mai pocnea si in trecut, dar de mult nu am mai avut sentimentul acesta: si anume ca vreau sa traiesc si sa ma bucur de viata si de tot ce imi poate da ea. De ce? Pentru cateva secunde, am stat in fata unui nou nascut, care plangea din toate incheieturile, dar o creatura minunata, superba, nu exista cuvinte sa o poti descrie. Am “comtemplat” bebelul prêt de cateva secunde, pana la minute si am uitat cat de mult  imi doresc si eu unul, cat de mult imi doresc sa ma trezeasca noaptea sa ii dau sa manance, cat de mult imi doresc sa simt dragostea materna si sa plutesc de fericire cu el in brate…Mi-am dat seama ca am atatea de trait si simtit, toate ce le visam odata, toate ce credeam odata ca vor fi in viata mea, toate imi treceau prin fata ochilor si le vedeam acolo, in amarata aia de posta, in care stateam la coada.

Pentru cateva secunde, m-am oprit din toata nebunia vietii si tristetea ce ma invadase si am redescoperit bucuria de a trai viata si a-ti dori sa traiesti…

….si ziua s-a sfarsit cu mine scriind toate acestea..

Anunțuri
Categorii:Banal
  1. anonim2
    16 Iulie 2010 la 1:48 pm

    Esti o LUPTATOARE si asa trebuie sa ramai!!! Trebuie sa treci peste toate piedicile ce ti se pun in cale si sa iti implinesti visul, sa vezi ca exista lucrurui pentru care trebuie sa treisti, sa mergi mai departe. Nu mai trebuie sa fi invaluita in tristete si suferinta!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: