Arhiva

Archive for Martie 2010

Ganduri…

3 Martie 2010 Lasă un comentariu

Ganduri…oare de ce m-oi fi gandit la astfel de titlu…oare ..?

Ce sunt gandurile, de unde vin si de ce le avem? ma gandesc…

As vrea sa incep, sa spun, sa povestesc, sa destanui, dar nu ma lasa, El nu ma lasa! Imi vine sa ma ridic si sa renunt, sa mai spun, sa mai povestesc, sa mai destainui, insa iar nu ma lasa, tot El nu ma lasa! Si El, vine si imi sopteste cu un glas atat de revoltator, plangi, lasa-L sa iasa….razi, lasa-L sa mai ramana….dar stai ca de fapt e invers, lasa-L sa iasa, sa poti sa zambesti din nou si….lasa-L sa mai stea, plangi…ai voie…

Si pentru un moment, nu-L mai aud, ma asez linistita in puhoaiele gri de nimicuri. Da, se aude linistea, o aud! Imi ingana, lin, atat de lin: totul va fi bine… si trec sutimele, cu zecile, mi se par o eternitate, timp in care figuratiile fulgera succinde, fara a avea vreo noima. Personajele incep si ele sa isi faca aparitia, incearca sa lege, sa dezlege actiuni, cel putin incearca…noima incepe sa capete sens, odata cu haosul generat de catre aceasta…

Si sutimele trec, tot trec si iarasi trec si…se aude din ce in ce mai clar! Il auzeam si inainte, dar pur si simplu de atata sens si noima si haos, nu stiam ca e El. A venit din nou J, a venit…a venit?! nu!! asta inseamna ca iar nu… L  iar El, vine si pleaca, ma ridica si ma lasa, ma inalta si ma doboara, de ce?!?!

Si ma cufund incet intr-un dans, unde El m-a invitat, accept. Stie sa conduca dansul, insa observ surpinsa ca imi ofera liberul arbitru, ma lasa sa alerg sau pur si simplu sa pasesc….lent, alert, vioi, senin, intunecat, trist si implinit, dar cu faramite de incertidutine….

Si ma poarta in acest dans, dar stai! ca sunt de fapt 2 dansuri, ba nu, e un intreg repertoriu si nu ma mai pot opri, ce bucurie simt!!!!dar stai ca, incep sa ma simt ametita, Il rog, sa conduca dansul pe un ritm mai lent. Ma asculta…ce bucurie, ma simt mai linistita!!!!

Si trec sutimele, tot trec si ma cufund tot mai tare in programul acesta artistic, atat de tare, ca imi dau seama ca nu mai pot sa evadez, vreau sa evadez…vreau ca El sa ma lase sa plec, ma incanta, dar acum pur si simplu simt nevoia sa ies, am nevoie de aer..de o clipa de mine, nu de El…Plec, ies….

Si sutimele trec, tot trec si o simt din nou, pe ea, linistea, cred ca vine!! nu, nu e ea, este iarasi El, insa eram sigura ca e ea, linistea…puteam sa jur..oare nu-L mai recunosc, nu-L mai cunosc? sa Il fi confundat atat de tare, sa fie o alta parte de a Lui? Da, e El, vine, ma ia de mana si pur si simplu ma tine in brate, suav, calm, cum nu L-am simtit niciodata si incet, incet ma strange in brate, atat de tare, incat parca deodata ma trezesc J). Dar din ce sa ma trezesc, ca doar nu dorm?? nu?! sau??

Nu, nu dorm, hui…pentru moment am gandit ca poate nu mai stiu ce si cum..:)), dar mi se pare ca a trecut asa de mult de cand m-am intins si ma uit la ceas…nici un minut?! Waou, mi s-a parut o eternitate, ma gandesc, de ce?!

Si stau asa cateva secunde si ma ridic si ma gandesc, cum ar fi ca pentru o clipa, nu stiu de fapt ce e clipa: o sutime, o secunda, un minut, cum o fi…dar stau si ma gandesc din nou, cum ar fi daca pentru o clipa nu as mai gandi, nu mi-ar mai trece nici un gand prin minte, nu L-as mai avea pe El, gandul, in gandul meu…

Oare ce o fi, de unde vine si de ce El vine tot mereu la mine….?

Sau poate ca nu e El, ci de fapt e Ea?………..

Anunțuri
Categorii:Franturi
%d blogeri au apreciat asta: